Butași Tămâioasă Românească — plantare, îngrijire și caracteristici

Tămâioasă Românească este comoara aromată a viticulturii noastre: vinuri dulci sau demidulci cu parfum inconfundabil de tămâie, miere și flori. Un soi străvechi, prezent în România de peste două milenii.

Butașii altoiți de Tămâioasă Românească se plantează primăvara (martie–aprilie) sau toamna (octombrie–noiembrie). Alege un loc însorit, cu sol bine drenat, și sapă o groapă de 40-50 cm adâncime. Așază butașul cu punctul de altoire la 3-5 cm deasupra nivelului solului, acoperă cu pământ mărunțit amestecat cu gunoi bine descompus și udă din belșug.

Pentru înființarea unei vii de vin, distanțele recomandate sunt de 2-2,2 m între rânduri și 1-1,2 m între butuci — aproximativ 4.000-4.500 de butași la hectar. În primul an, udă săptămânal și păstrează solul curat de buruieni în jurul butașului.

În anul 2-3 formează butucul prin tăieri de formare, apoi aplică anual tăierea de rodire în februarie–martie, înainte de pornirea în vegetație. Strugurii de Tămâioasă Românească ajung la maturitate în a doua jumătate a lunii septembrie. Pentru vinuri de calitate, limitează producția pe butuc — mai puțini struguri înseamnă un vin mai concentrat și mai aromat.